O nouă, dar totuși veche și cunoscută dezbatere crucială agită spațiul public românesc, respectiv eficiența administrației publice. Recent, au fost exprimate opinii tranșante, sugerând că modificarea legislației pentru a facilita concedierea personalului bugetar ar fi soluția. Deși intenția de a crește performanța este lăudabilă, o astfel de abordare riscă să submineze fundamentele statului de drept și să ignore complexitatea unei reforme veritabile. O analiză profundă, bazată pe principii juridice și instituționale solide, este indispensabilă pentru a evita capcanele unor măsuri pripite.
În primul rând, consider că este important de avut în vedere faptul că stabilitatea funcției publice reprezintă o piatră de temelie a democrației. Acest principiu nu reprezintă un privilegiu, ci o necesitate. Funcționarii publici exercită prerogative de putere în numele statului. Stabilitatea raportului de serviciu este esențială pentru a le garanta independența și imparțialitatea, ferindu-i de presiunile politice sau de interesele de moment. A slăbi acest principiu înseamnă a șubrezi însăși reziliența instituțională a statului, deschizând ușa unor influențe nedorite și compromițând aplicarea echitabilă a legii.
Mai mult decât atât, percepția generală că este imposibil să concediezi un bugetar este adesea eronată. Atât Codul administrativ, cât și Codul muncii prevăd deja mecanisme clare pentru eliberarea din funcție a angajaților incompetenți sau a celor care nu își îndeplinesc sarcinile. Inexistența unor evaluări obiective sau refuzul managementului de a aplica rigorile legii sunt, de fapt, adevăratele obstacole. Soluția nu constă în a demola întregul sistem printr-o legislație vulnerabilizantă, ci în a asigura aplicarea corectă și riguroasă a normelor existente.
Indiferent cine se află la guvernare, orice forță politică își pune în aplicare politicile publice prin intermediul structurilor administrative existente. O retorică ostilă față de personalul bugetar nu face decât să genereze rezistență, pasivă sau activă, și un recul psihologic semnificativ în rândul funcționarilor. O administrație publică percepută ca “dușman politic” devine mai puțin funcțională, mai rigidă și mai puțin receptivă la schimbare. Construirea unui parteneriat bazat pe respect și colaborare este fundamentală pentru o reformă reușită.
Consider că transformarea sistemului bugetar este, fără îndoială, necesară. Însă aceasta nu trebuie să se bazeze pe logica „plecați voi, să venim noi”. O reformă autentică nu poate fi clădită pe premise revizioniste sau pe rotația clientelei politice. Profesionalizarea administrației publice trebuie să aibă la bază meritocrația, nu fidelitatea politică. Istoria administrativă a României abundă în exemple unde viziunea “dăm pe toți afară ca să-i aducem pe ai noștri” a dus la fragmentare, neîncredere și instabilitate instituțională.
Măsurile radicale, cum ar fi concedierea accelerată a unei categorii întregi de salariați, ridică semne de întrebare serioase cu privire la respectarea principiilor constituționale. Principiile precum egalitatea în drepturi (art. 16), dreptul la muncă și la protecția muncii (art. 41), precum și dreptul la un proces echitabil și la apărare (art. 21 și 24) sunt piloni ai oricărui stat democratic. Orice reformă trebuie să fie proporțională, nediscriminatorie și justificată de un interes public clar, altfel riscă să fie declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.
De asemena, un climat de insecuritate și o retorică agresivă nu vor aduce eficiență. Soluțiile reale pentru o administrație publică performantă sunt multiple și se bazează, cel puțin, pe:
- Recrutare transparentă și bazată pe competență;
- Formare profesională continuă;
- Digitalizare și debirocratizare reală.
Procesul de eficientizare a administrației este, prin natura sa, complex și necesită o abordare etapizată și metodică. Nu putem arde etape, iar o reformă cu adevărat sustenabilă urmează o logică clară:
- Cartografierea și înțelegerea fluxurilor de lucru:
Primul pas esențial este maparea detaliată a tuturor proceselor și prestațiilor din cadrul instituțiilor publice. Aceasta înseamnă să înțelegem exact cum funcționează lucrurile acum, cine face ce, în ce ordine și cu ce resurse. Fără această înțelegere profundă, orice încercare de reformă este o construcție pe nisip.
- Eficientizarea fluxurilor de lucru:
Odată ce avem o imagine clară a proceselor, putem identifica blocajele, redundanțele și ineficiențele. Aici intervine oportunitatea de a scurta fluxurile, de a le simplifica și de a salva resurse. Digitalizarea joacă un rol crucial în această etapă, permițând automatizarea, reducerea birocrației și creșterea transparenței.
- Identificarea rolului și performanței individuale în noile fluxuri:
Abia după ce fluxurile de lucru au fost optimizate și digitalizate, putem evalua cu adevărat performanța fiecărui funcționar. În acest context redefinit, vom putea discerne clar cine își poate îndeplini cel mai eficient atribuțiile și cine necesită formare suplimentară, relocare sau, în ultimă instanță, o decizie legată de încetarea raportului de serviciu, bazată pe criterii obiective și nu pe presupuneri.
Această abordare progresivă permite o tranziție lină, o adaptare constantă și o alocare a resurselor umane bazată pe nevoile reale ale noilor procese, asigurând un mediu de lucru predictibil și motivant.
Experiența altor țări demonstrează că o administrație publică eficientă este realizabilă prin abordări strategice și nu prin măsuri punitive.
- Estonia:statul digital și guvernanța electronică
Estonia este un model notabil de țară care a transformat digitalizarea administrației publice într-un pilon central. De la votul electronic și declarațiile fiscale online, până la registrele publice interconectate (X-Road), cetățenii și mediul de afaceri beneficiază de servicii publice rapide, transparente și accesibile. Acest model reduce semnificativ birocrația, costurile administrative și spațiul pentru corupție.
- Canada: orientarea către cetățean și evaluarea continuă a performanței.
Administrația canadiană se distinge prin accentul pus pe servicii publice centrate pe nevoile cetățenilor. Aceasta se traduce prin implementarea unor mecanisme riguroase de feedback, evaluări periodice ale performanței instituționale și ale angajaților, precum și programe de formare continuă adaptate la cerințele pieței muncii și la evoluția tehnologică.
- Danemarca: flexibilitate și responsabilitate în sectorul public.
Modelul danez promovează un grad ridicat de autonomie pentru angajații din sectorul public, combinat cu responsabilitate crescută pentru rezultate. Aceasta încurajează inovația, reduce ierarhia și permite o adaptare rapidă la nevoile în schimbare. Evaluările se concentrează pe atingerea obiectivelor și pe dezvoltarea profesională, nu pe sancționarea erorilor minore.
În concluzie, consider ca este imperativ să încurajăm un dialog onest, echilibrat și profesionist despre reforma administrației publice. Acest dialog trebuie să fie condus cu respect pentru oamenii care asigură funcționarea statului, cu responsabilitate față de principiile constituționale și cu o viziune pe termen lung. Reforma nu se face prin demolare, ci prin reconstrucție responsabilă, în parteneriat cu resursa umană existentă. Viitorul unei administrații performante depinde de capacitatea noastră de a construi, nu de a distruge.
